Cântecul
care mă locuieşte
n-a fost niciodată rostit
în lumina neiertătoare
a zilei
Ci doar
câteodată
într-un amurg, când ziua
îşi trăieşte
ultimele clipe
fără întoarcere
Sau uneori
într-un început de anotimp
lângă o mare
din care soarele
răsare
mereu singur.
