fluvii

fremătătoare ca nişte fluvii gândurile mele curg spre tine. te-am aşteptat într-o dimineaţă cu toate amintirile în palmă apoi când te-am simţit venind am plecat. fără amintiri fără dimineţi departe.  


a pleca

  La cumpăna nopţii Timpul aşterne singuratice meandre, ore răsărite din amintiri furate. Conturul tău dispare. Ca într-o apă adâncă se stinge în niciunde, pentru că noi nu vom mai fi nicicând.  


Despre iubire

Atunci când iubirea îţi apare în cale, deschide-ţi inima şi primeşte-o. Ai curajul să o trăieşti, chiar dacă uneori doare ca o rană deschisă. Cântă cu ea, dansează cu ea, plângi împreună cu ea. Las-o să-ţi năvălească în trup şi în suflet asemeni unui torent, luminoasă, nerăbdătoare, puternică, nebună, spectaculoasă şi absolut magnifică. Şi, mai […]


Uitare

  Mă ademeneşte ora cu liniştea ei înşelătoare de parcă gândul ce-mi umple clepsidra sufletului e ne-nceput De parcă demonii tristeţii s-au pierdut în uitare.    


Pledoarie pentru frumuseţe

N-am pretins niciodată că Fatum/Fado este o istorie sută la sută reală. Este o poveste inventată, clădită pe alocuri în jurul unor inimi de realitate, fiind scrisă pentru acei oameni maturi care îşi îngăduie libertatea de a mai crede într-o poveste, pentru cei care au avut puterea să păstreze în interiorul lor, neatinsă, o fărâmă de copilărie. Ce-i […]


Povestea unui val

A fost odată un val care locuia într-o mare atât de albastră, încât la orizont nu se deosebea de cer. Lăsându-se purtat de curenţi, într-o zi cu soare scânteietor a descoperit o insulă, între ai cărei versanţi croiţi din stâncă el a zărit, ascunsă, o mică plajă. Felul în care plaja I-a privit şi frumuseţea ei l-au făcut să […]


E bine…

E benefic câteodată să rupi simetria unei zile, să-i deranjezi cu premeditare monotonia, pentru că monotonia duce la plictis, iar plictisul sfârşeşte, inevitabil, în moarte. E bine să te autosurprinzi, să te auzi spunând  cuvintele acelea care îţi stăruie de la o vreme pe limbă, să destăinui gândul acela care stă de un timp atârnat […]


Mere coapte

Ceva din dulceaţa aerului m-a dus astăzi cu gândul la mărul din grădina bunicii mele. Verile, când timpul curgea leneş în aerul fierbinte, câte un măr rupea încremenirea miezului zilei căzând cu o bufnitură în iarbă. Îmi amintesc aroma dulce care plutea în aer şi mă întreb, nu o dată, dacă aceea nu era de fapt aroma pură […]