Arhivă lunară: aprilie 2014


Mânuitorul de stele

Azi-noapte am avut un vis ciudat. Mă aflam undeva pe malul mării, iar necunoscutul din faţa mea avea pe chip o blândeţe familiară, atunci când s-a întors spre mine. – Acum, că inima ţi-a reînvăţat să cânte şi cuvintele şi-au regăsit curgerea, nu te opri, mi-a spus. Nu lăsa lucrurile astea să moară. – Dar […]


Pledoarie pentru frumuseţe

N-am pretins niciodată că Fatum este o istorie sută la sută reală. Ea este o poveste inventată, clădită pe alocuri în jurul unor inimi de realitate, fiind scrisă pentru acei oameni maturi care îşi îngăduie libertatea de a mai crede într-o poveste, pentru cei care au avut puterea de a păstra în interiorul lor, neatinsă, o fărâmă de […]


Povestea unui val

A fost odată un val care locuia într-o mare atât de albastră, încât la orizont nu se deosebea de cer. Lăsându-se purtat de curenţi, într-o zi cu soare scânteietor a descoperit o insulă, între ai cărei versanţi croiţi din stâncă el a zărit, ascunsă, o mică plajă. Felul în care plaja I-a privit şi frumuseţea ei l-au făcut să […]


E bine…

E benefic câteodată să rupi simetria unei zile, să-i deranjezi cu premeditare monotonia, pentru că monotonia duce la plictis, iar plictisul sfârşeşte, inevitabil, în moarte. E bine să te autosurprinzi, să te auzi spunând  cuvintele acelea care îţi stăruie de la o vreme pe limbă, să destăinui gândul acela care stă de un timp atârnat […]


Mere coapte

Ceva din dulceaţa aerului m-a dus astăzi cu gândul la mărul din grădina bunicii mele. Verile, când timpul curgea leneş în aerul fierbinte, câte un măr rupea încremenirea miezului zilei căzând cu o bufnitură în iarbă. Îmi amintesc aroma dulce care plutea în aer şi mă întreb, nu o dată, dacă aceea nu era de fapt aroma pură […]


tupline

Joc de cuvinte

Tristeţea nu există. Există numai clipe în care singurele care trăiesc, în lumea asta rece şi nepăsătoare, sunt amintirile. Lacrimile nu există. Există numai ploi ale sufletului care aşteaptă să se zvânte în lumină. Timpul nu există. Ci doar frânturi pe care nu avem vreme să le trăim şi zile ce durează secole. Există, însă, zborul. Atunci când îţi uiţi […]


Gânduri singulare

Cuvintele au puterea de a vindeca, de a opri cataclisme sufleteşti, de a răsări sori. Nu orişice cuvinte, ci numai cele izvorâte din iubire. A cunoaşte cu adevărat un om înseamnă a-l privi abia după ce luminile rampei se sting, atunci când poartă pe chip doar propria-i lumină. A cunoaşte cu adevărat un om înseamnă a […]

30290

rugăciune

În ziua în care voi fi obosit, când netezimea obrazului meu va fi o amintire, Îl voi ruga aşa: Du-mă, Doamne, acasă, acolo unde viaţa e făcută din dimineţi, unde apusul e o acuarelă desenată în culorile vântului şi există doar pentru a-mi aminti că mâine, mâine va veni o nouă dimineaţă nerăbdătoare. Du-mă, Doamne, acasă, acolo unde […]


numai Iubirea

Viaţa e o carte cu litere stranii scrisă de mâinile vântului într-o zi cu cerul departe Un cântec fără rimă aşezat pe un portativ desenat din ploi şi sori îndepărtaţi Un pergament secret, pe care numai Iubirea îl poate opri din a deveni pulbere.


versdown

Cântec

Cântecul care mă locuieşte n-a fost niciodată rostit în lumina neiertătoare a zilei Ci doar câteodată într-un amurg, când ziua îşi trăieşte ultimele clipe fără întoarcere Sau uneori într-un început de anotimp lângă o mare din care soarele răsare mereu singur.